Face parte din categoria branzeturilor intr-adevar deosebite.
Tehnica de preparare a fost inventata (din greseala?), de catre italieni (locuitorii din Treviso), in timpul celui de-al doilea razboi mondial, dupa batalia de la Caporetto.
Ei si-au dorit ,,sa-si puna la adapost'' branzeturile de raidurile soldatilor austro-ungari infometati, astfel ca le-au ascuns sub tescovina (rezidurile strugurilor storsi pentru prepararea vinului).
Dupa ce pericolul a trecut, acestia si-au recuperat branzeturile ascunse, si au fost surprinsi de gustul si aroma particulara pe care o capatasera in contact cu urmele de must.
Tot in timpul razboiului, italienii au inceput sa foloseasca tescovina pentru inmuierea cojii branzeturilor, in lipsa uleiului care a devenit foarte scump in acea perioada.
Acesta a fost punctul de plecare al branzeturilor cu vin si ulterior s-a trecut si la fabricarea celor cu bere.
Tehnica actuala de ,,imbatarea cascavalului'' (ubriaccatura del formaggio, cum zic italienii), consta in:
a) fie infuzarea cascavalului maturat de cel putin 1 luna, in baie de vin. Tratamentul dureaza circa 1 luna. Prin aceasta metoda, nu se coloreaza interiorul ci doar coaja. Insa va avea un gust si aroma deosebita.
b) fie tratarea branzei scurse cu vin caldut: adica dupa scurgerea din zer, se pune branza scursa in baie de vin rosu caldut (Merlot, am pus eu) pentru circa 1 ora. Apoi, se scurge iar, si urmeaza presarea.
Maturarea in acest caz: minim 1-2 luni. In acest interval de timp, cascavalul se deshidrateaza, aromele se stabilizeaza, si gustul la fel. Interiorul va apare marmorat.
Eu am ales aici, a 2-a varianta pentru ca absoarbe mai mult vin, chiar si in interior.
Este un cascaval deosebit, care merita preparat.
Sper sa va placa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu